Am ales acest titlu, simtind ca se potriveste de minune la subiectul pe care vreau sa il abordez. Aceste vorbe au fost folosite in faimosul discurs al lui Charlie Chaplin.
Tot mai des ne confruntam in zilele noastre tocmai cu aceasta problema, spun eu, critica.... nu acordam importanta sentimentelor, nu acordam incredere oamenilor, nu acordam speranta iubirii. O explicatie la acest fenomen ar putea fi societatea rece in care traim, rutina in care ne scufundam, proiectarea materiala pe viitor si actiunile oamenilor "rai" peste care am dat in viata deoarece aceste lucruri ne taie speranta zi de zi si ne obliga sa zidim o fortareata, un zid de nepenetrat in jurul interiorului nostru. Ne inchidem tot mai mult in acest abis fortificat si uitam sa impartasim sentimentele cu care am fost inzestrati tocmai pentru a face ceea ce ne este menit, sa oferim iubire sa primim iubire, sa radiem tot ceea ce aduce o stare de bine si confort celor din jurul nostru.
Unii din noi alegem sa fim buni cu toate persoanele care intra in contact cu noi, ceea ce este bine......dar o secunda sa ne gandim.... avand in vedere cuantumul mare de energie necesara si timp, oferim acestor persoane cu adevarat ceva spiritual consistent?, problema se pune cand ne aflam in fata situatiei de a fi sursa minuscula de bunatate pentru toata lumea dar nu suntem pentru nimeni cu adevarat aproape. Pe de alta parte este frumos sa raspundem fiecaruia cu un zambet, sa ajutam acolo unde putem, sa fim alaturi daca putem si cand putem dar de interiorul nostru cine are grija? cine ii este alaturi? cine aduce o vorba buna, o alinare, cine il intelege? cine raspunde la semnalele lui?...Singurele persoane care pot face asta suntem doar noi, este ca si cum am avea o dubla personalitate. Fiinta noastra fiind una si gandurile noastre cealalta. Gandurile (creierul) ajuta la stocarea si procesarea de informatii, la toate lucrurile necesare in lumea materiala si profesionala, noi ne vizualizam doar in aceasta parte a corpului nostru in general (we think too much), pe de alta parte fiinta, constiinta, este cu adevarat esenta noastra, cu proiectare eterna in timp, este diferit de tot ceea ce este material, poate fi doar pura si de intentie buna (we feel to little).....aici gresim, cand ne inabusim sentimentele izvorate tocmai din acest izvor ancestral, pur, grandios.
Tot ceea ce ne inconjoara este trecator, dar asta nu inseamna ca nu ar trebui sa investim sentimente pure in cei din jur, dar sa o facem cu masura, sa fim siguri ca ne dam toata silinta in a-i imbraca de afectiune pe cei care merita de langa noi, sentimente pe care nu le vor irosi, la randul lor aplicand si ei acest sistem. Astfel creem un circuit pur de esenta divina. O data ce ne asimilam cu fiinta, nu mai avem nevoie de factori externi pentru a schimba starea noastra, nu mai avem ganduri care sa ne impovareze zi de zi, sa ne faca sa gandim negativ sau sa ne facem scenarii pe viitor. Tot ce ceea ce avem nevoie pentru a face acest pas spiritual se afla aici si acum doar dam destula incredere si sprijin fiintei noastre.
Este greu sa definim iubirea, avand in vedere explicatiile nenumarate ale oamenilor de stiinta, a profetilor de-a lungul veacurilor, si incercarea fiecaruia dintre noi sa definim, sa definitivam....singurul mod de a intelege este aceea de a experimenta. Iubirea nu poate rani nimic si pe nimeni, dar are costul ei...este complet gratuita dar vine cu obligatii puternice, nu poate fi cumparata, si in ultimul rand iubirea nu poate fi blocata de nici un obstacol. Ea vine in multe forme, unele mai intense altele mai putin intense dar la baza este de aceeasi esenta, are doar o sursa din care naste. Nu in ultimul rand trebuie sa intelegem si sa observam ca frica este opusul iubirii, sentimentelor, dar aceasta este doar o iluzie nu este nici un obstacol imposibil de traversat, odata ce am spulberat frica si am trecut de ea, vom avea deschise cele mai frumoase drumuri pe care le vom traversa in aceasta "viata" a noastra. Iubirea este legatura optima pe care o putem lega, prin care putem interactiona intre noi, iubirea devine si constiinta la un nivel inalt.
Trebuie sa intelegem ca suntem o constiinta individualizata in aceasta versiune a realitatii, in care avatarele noastre au ales sa aiba un corp fizic si sa experimenteze aceast spatiu fizic, scopul nostru fiind doar evolutia spirituala si nu materiala. Traim intr-o lume "virtuala" (este greu de inteles ce inseamna acest lucru, sa ne limitam doar la faptul ca aceasta lume este ca un joc, care are reguli stricte, si noi suntem jucatorii) dar in cele din urma in esenta suntem mult mai mult de atat, avem sentimente care nu se supun nici unor reguli cunoscute de omenire.
No comments:
Post a Comment