State of illusion

Anxietatea este modalitatea egoului de a opune rezistență stării continue de schimbare caracteristică vieții. Putem să privim realitatea ca pe un ocean, cu valuri, furtuni și zone liniștite. Este în zadar să ne epuizăm prin efortul de a pune presiune pe valurile și furtunile din acest ocean deoarece nu vom avea nici un rezultat diferit față de o persoană care se lasă dusă de valuri și trece cu bine de furtuni știind că liniștea și pacea îl așteaptă. Prin corelație, trebuie să înțelegem că scopul acestor furtuni nu este decât de a aduce experiență marinarului care trece prin ele și cu această ocazie îi va oferi o perspectivă total diferită asupra momentelor liniștite, el va știi să se bucure de ele. 

Este greu să nu fii afectat de schimbările din viață, de viitorul nesigur, de persoanele importante din jurul tău care se sting uneori chiar dacă ai făcut tot posiblilul să nu le pierzi. Trebuie să trecem prin toate aceste lucruri cu speranța că totul va fi bine, că va veni și liniștea. Natura ne poate fi un învățător excelent dacă o înțelegem, cum trece prin atâtea schimbări, cum stă neclintită și își desfășoară activitatea fără a ezita. Așa și noi, va trebui să trecem cu bine prin iarna nemiloasă, pentru a ne bucura de zilele de vară.

Dacă am putea spune că viața are un secret, singurul secret ar fi să ajungi la sfărșitul drumului, să te bucuri de toate frumusețile văzute pe drum fără să fii afectat de ceea ce nu ți-a plăcut, de ceea ce te-a supărat. Odată pornit la drumul vieții cu acest gând vei merge cu fruntea sus, bucuros de toate experiențele frumoase ce vor urma, curios de ceea ce îți va aduce ziua de mâine.

Pentru a profita de farmecul vieții trebuie să facem diferența dintre noi și ego, să îl decolorăm. Să ne imaginăm că acest ego ca o pictură pe un geam, o pictură a unui cer senin dar pentru a vedea cu adevărat cerul în toată splendoare lui reală iar nu fabricată, trebuie să curățăm această pictură. Este important să fim un simplu spectator al gândurilor și sentimentelor noastre iar nu să ne asimilăm cu ele, să nu ne lăsăm conduși de ego ci să îl analizăm, să ne dăm seama că este doar o manifestare bazată pe instinct. 

Toți facem parte din aceeași lume și aceeași realitate, ne asemănăm mai mult de cât am crede. Sufletul și bunătatea interioară este aceeași doar manifestată în cantități diferite. La sfârșitul acestei vieți toți ne vom asimila cu energia și divinitatea pură, eternă, unde egoul nu are loc. Deci....mă întreb uneori ce rost are să trăim această viață ținând gânduri neplăcute între noi și persoanele din exterior sau chiar între noi și ceea ce ne înconjoară. Într-adevăr fiecare vede totul diferit din pricina perspectivei și este în zadar să încercăm să le arătăm calea spre pace pentru că o vor considera ca pe un atac la persoana lor cât timp le sugerezi să pășească pe acest drum de eradicare a egoului singura fundație pe care se bazează persoana lor fiind acesta.

Tot ceea ce decidem să facem trebuie făcut fără prea multă premeditare, deoarece gândind prea mult o să realizăm că sunt 1000 de obstacole care ne-ar putea sta în cale. Nu consider că o decizie este bună sau rea, pur și simplu duce pe drumuri diferite, ne ornamentează viața într-un fel sau altul. Sunt momente când ne aflăm în situații în care starea de spirit ne este scăzută și am realizat că nu este ceva rău neapărat, deoarece în momentele când ne va fi bine se va realiza un contrast foarte puternic între starea de bine și starea de rău prin care am trecut, iar bucuria va fi amplificată considerabil.

Cred că am mai precizat acest lucru, mai precis faptul că, cu cât renunțăm mai mult la control și putere cu atât mai mult deținem controlul și puterea dorită. Probabil după prima citire a acestei fraze, ideea este greu de digerat. Lupta pentru a controla viața și evenimentele din ea este doar o irosire a energiei și a vieții în sine. În momentul când facem pace și renunțăm la control avem o relație de serenitate totală cu lumea și tot ceea ce ne înconjoară fără a ne mai gândi în ce constă această relație, pur și simplu lași viața să decidă ceea ce îți va aduce. Printr-un exemplu, să ne întrebăm ce ne-am dori să fim dintr-un lider a cărui stăpânire este vremelnică și nesigură încercând mereu să nu o piardă, sau un lider a cărui stăpânire este una adaptată la schimbare și în acest fel va fi eternă. Controlul este doar o iluzie, nu deținem controlul a nimic din ceea ce va urma deoarece nu noi am creat viața, viitorul și nici lumea în care ne aflăm ci facem parte din toate acestea, suntem simpli trecători prin toate acestea....

În apogeul spiritualității putem să ne sincronizăm total cu universul și creația înconjurătoare, să ne lăsăm purtați de undele creației și a energiei pure, întruchiparea perfecțiunii.

"If you want to stay in a state of illusion, stay in it. But you can always wake up."

—Alan Watts

TU

     
        Am observat tendința de suprimare a libertății de exprimare indusă de societate din ce în ce mai mult. Fără a realiza, majoritatea persoanelor sunt îngrădite să spună ceea ce simt. Este o stare generală din ce în ce mai densă.
Persoanele se complac făcându-se comode în cochilia confortului sentimental si mental. De multe ori aleg să adopte o stare de deghizare și să nu exprime ceea ce simt față de persoane sau evenimente. Este o societate teatrală în care se ascund adevăratele păreri și opinii din frica de a crea conflicte. Am ajuns la starea în care oferim ceea ce se dorește chiar dacă nu ne dăm seama, pentru a evita să creăm persoane antagoniste în povestea vieții noastre. Marginalizarea persoanelor care spun ceea ce gândesc și ceea ce simt se accentuează din ce în ce mai tare, iar pentru o persoană care a început călătoria spre cunoașterea de sine și detașare de lumea materială din păcate este singura modalitate de interacțiune socială......
       Totul se datorează într-o măsură majoră aspirației de a ieși în evidență în societate prin asimilarea cu tot ceea ce se asimilează și ceilalți. Ne pierdem culoarea încet și nu ne dăm seama deoarece este comod să stai în această stare. Deși diferența de opinii și caractere nu denotă mereu un lucru bun, este necesară deoarece doar așa cetățenii sunt greu de manipulat și se pot dezvolta prin diversitate. Modalitățile de manipulare sunt exagerat de enigmatice și deși ne simțim liberi și avem impresia că activitatea noastră stă total în deciziile noastre, nu ne dăm seama că tot ceea ce facem este pentru a ne integra într-o societate care are reguli prestabilite. Nu ne dăm seama de importanța non-conformismului și de multe ori ne detașăm de persoanele care au adoptat această politică de a trăi.
Cel mai ușor este să manipulezi o populație de roboți care gândesc la fel, au aceleași preferințe, aceleași gusturi și aceleași convingeri. Cât timp există diversitate niciodată nu se va putea îngrădi puterea și dorința de a ieși în evidență prin personalitate și originalitate, în acest mod nu se va putea controla populația deoarece diversitatea este greu de domesticit.
          Deși este o cale care nu oferă comoditate, dezolvarea personală în această stare este în apogeu. Nu trebuie să ne suprimăm libertatea de exprimare pentru a face pe plac celorlalte persoane, deoarece în acest mod suntem inconjurați permanent de persoane care poartă o mască având în vedere că și noi am ales acest drum în momentul în care nu am spus ceea ce am gândit. În jurul nostru atragem persoanele care au concepții asemănătoare, în acest mod trebuie să ne întrebăm pe noi înșine pe ce concepții ne clădim personalitatea și ce fel de persoane dorim să atragem. Cine merită și pe cine meriți să fie alături de tine va fi mereu acolo cât timp această relație se bazează pe sinceritatea gândirii. Goana după persoane cu care ne dorim să conviețuim atrage doar superficialitate care nu este decât o deformare a realității. Oricât de puține persoane ai avea în jurul tău, fiind o persoană care spune tot ce are de spus, vor fi persoane a căror loialitate și sinceritate luate ca și calitate, se ridică mult peste orice altă relație legată cu caracter de vanitate.
          Deviza ”uniți în diversitate” are un înțeles profund și ar trebui gândită de două ori. Rămâi ceea ce ești cât timp esti un suflet frumos, pe parcursul vieții vei fi răsplătit prin calitate nu cantitate. Nu contribui la uniformizarea caracterelor cetățenilor acestei lumi, fii diferit, FII TU!

        

        

       

The barrier

          Do you ever feel like you are on the right path to see the truth and you are fully aware of your ego, your spirit and what it does? Then you find your ego and the thoughts of the past and the future dominating you again and not letting you live in the present? It's a vicious circle.
          We all know that it is all made up by our minds. The pure reality of the universe can be sensed only by the spirit alone, yet we still can't pass the barrier even if we know all we need to know about it.

          Maybe its a matter of struggle and fighting the ego, and it really takes time?, maybe the society in which we live keep pushing us back in the dumb state all the time? One thing that you can find everywhere spoken is that the suffering is the key of succes in this......but how much suffering? maybe the life its "the suffering" and just death can release us from this state of limitation....maybe when you stop thinking about all of it and just let it happen you will be where you need to be, one with the universe, at peace with all creations, and the most important one with the light. It is such a struggle to seek all of this when we were not "made" to understand easy the mystery of a true life, and it seems that the society keeps pushing us back from thinking and giving us various mind distractions.

          It will not be such a great disappointment to discover someday, that the humans in power on this planet have really bad intentions for our kind. Other way I cant seem to understand why are we not evolving spiritualy and why we do not gain true needed knowledge to understand much more and see far away with the true eyes. The good thing about all of this is that there are people like us, seekers, who will not rest in this life or another, untill they are no longer bound to a crippled induced society, no longer bound to a material body and the ego.

          Nowadays many are talking about spirituality, meditation, soul, higher beings etc. but very few of them have the inside call that is genetically bounded to the roots of creation that made some of us "seekers". The reason that some of us are like this, feeling more, thinking more, looking at the night sky knowing that somewhere there far away is the answear to the present questions, will be revealed.

          We refuse to be just another biological robot slave in a planet that in a deceptive way gives us freedom. We need to wake up.....our mind and soul are washed day by day in this prison of a world that we like to call home.

Cea mai importantă călătorie

         

               Timpul care ne este oferit este mereu limitat, și niciodată nu îi acordăm destulă importanță. Teoria este de a trăi în prezent, în practică este de domeniul imposibilului de realizat. Folosim diverse substanțe pentru a avea, și a simți, un sentiment care deja îl avem în noi doar că nu știm să îi oferim lumina pentru a străluci. Tot ce realizăm prin instrumente exterioare se poate realiza doar din interiorul nostru, orice fărâmă de fericire vine tot din interiorul nostru exteriorul fiind doar un stimul voluntar.

                Mereu ne gândim că de mâine ne vom schimba. de mâine facem asta sau aia.....nu funcționează asa, dacă simțim că nu merge bine ceva o facem acum și fără a regreta ceva. Orice sfârșit nu simbolizează decât un nou început, și orice început ajunge la un sfârșit. Pare supărător acest ciclu dar cu incredere în noi, lăsându-ne duși de val plutim spre orizonturi mai senine și pline de un necunoscut plăcut.

               Poate ne dorim ceea ce nu avem, poate dorim ca un fapt, un lucru să fie diferit, dar la urma urmei cu orice dorință materială și superficială îndeplinită, apare alta mai arzătoare. Trebuie pus punct acestui cerc vicios, și să începem să călătorim într-o destinație nouă, liberă de bagaje simbolizând gânduri, de regrete și trăiri în trecut sau viitor. Tot ce avem este aici acum, nimic mai mult sau mai puțin, dacă nu avem grijă și nu suntem mulțumiți de ceea ce avem apare o sete care nu poate fi stinsă prin nimic, un foc care consuma din ce în ce mai mult oxigen ajungând la un stadiu în care nu mai poate fi controlat sau stins, extinzându-se în toate direcțiile.....un abis care ne cuprinde și din care încet, încet nu mai vedem lumina spre care trebuie să ne îndreptăm pentru salvare. Deci trebuie să controlăm focul acesta din interiorul nostru, dar niciodată să nu îl stingem în totalitate pentu că acesta ne dă culoare. Știu pare un paradox, cel mai ușor poate fi înțeles printr-un vers de melodie mult plăcut mie ”Don't you ever tame your demons/But always keep 'em on a leash”. 

                   Pentru persoanele care înțeleg ceea ce înseamă să simți și să întelegi totul, diferit de societate și lumea materială care ne înconjoară, trebuie să înțelegem că niciodată nu ne va fi ușor să găsim fericirea pură odată intrați în acest joc, dar și când o vom găsi, aceasta va fi o fericire innacesibilă celor superficiali care au trăit încontinuu fără a constientiza o  trăire intensă, egoul, și suferința necesară pentru a promova acest examen spiritual.

                Răbdarea, speranța, curiozitatea și persevernța sunt coordonatele necesare compasului acestei călătorii, ce vedem la orizont este incert, dar odată ajunși la destinație, vom simți un sentiment de ”acasă” și uitându-ne în spate nu vom recunoaște drumul prin care am trecut pentru a ajunge aici, este o destinație ascunsă care va fi atinsă doar privind în față și trăind cu adevărat experiența oferită de această călătorie. Drumul este lung, dar mereu avem compasul, un răsărit, o  rază de lună care să ne ghideze, bucuria de a fi în viață și sentimentul ascuns că destinația este acolo și cu orice fracțiune de secundă suntem mai aproape de ea.

”When I was a child, I heard voices...
Some would sing and some would scream
You soon find you have few choices...
I learned the voices died with me

When I was a child, I'd sit for hours
Staring into open flame
Something in it had a power,
Could barely tear my eyes away

All you have is your fire...
And the place you need to reach -
Don't you ever tame your demons
But always keep 'em on a leash

When I was 16, my senses fooled me
Thought gasoline was on my clothes
I knew that something would always rule me...
I knew the scent was mine alone

All you have is your fire
And the place you need to reach
Don't you ever tame your demons
But always keep 'em on a leash

When I was a man I thought it ended
When I knew love's perfect ache
But my peace has always depended
On all the ashes in my wake

All you have is your fire,
And the place you need to reach
Don't you ever tame your demons,
But always keep 'em on a leash...”

Este ușor să înțelegem totul, mai precis......

                Trebuie să renunțăm să deținem controlul mereu, doar așa îl vom avea cu adevărat, ca exemplu fiecare dintre noi are o relație frumoasă cu universul și tot ce ne înconjoară și nu trebuie să ne hotărâm în ce constă această relație și cum funcționează pur și simplu lăsăm totul să se decidă de la sine. Totul este simplu, exact în aceeași metodă cum noi nu trebuie să controlăm ceea ce fac celulele noastre, cum respirăm, ce se întâmplă în organismul nostru, tot acest proces este realizat automat, exact cum un președinte de stat nu este în fiecare noapte treaz să se gândească exact ce face și cum își face treaba fiecare subordonat al său, nu reușim niciodată să controlăm ce ne aduce viitorul, dacă vom avea noroc, succes, pur si simplu aceste lucruri vin de la sine, atât timp cât avem încredere în ele și ele se află în orizontul nostru.
               Cu cât mai mult ne lepădăm de putere, cu cât mai mult ne crește încrederea față de cei din jurul nostru, cu atât avem mai multă putere, în așa fel încât nu trebuie să stăm treji noaptea pentru a controla tot ce ne înconjoară, o facem frumos prin a delega această activitate, pur și simplu avem încredere de exemplu în sistemul nostru nervos că va funcționa peste noapte și că ne va trezi dimineața (metaforic vorbind). De fiecare când renunțăm la control, dovedim doar un act adevărat de putere.
                Pare ca un paradox, dar principiul uniunii cu universul, nu se va realiza prin încercarea de a deține controlul asupra lui, acest lucru va avea doar un impact de perturbare a acestuia, calea de a deveni unul cu universul este de a avea încredere în el așa cum are și el încredere în noi oferindu-ne ceva nou și frumos în fiecare zi.
                 ”Foamea” de a avea ceva, este singurul lucru care ne oprește să deținem acel ceva”

                

Wake up

            Alan Watts:
           "When you’re ready to wake up, you’re going to wake up, and if you’re not ready you’re going to stay pretending that you’re just a ‘poor little me.’ And since you’re all here and engaged in this sort of inquiry and listening to this sort of lecture, I assume you’re all in the process of waking up. Or else you’re teasing yourselves with some kind of flirtation with waking up which you’re not serious about. But I assume that maybe you are not serious, but sincere – that you are ready to wake up.

             So then, when you’re in the way of waking up, and finding out who you really are, what you do is what the whole universe is doing a the place you call here and now. You are something that the whole universe is doing in the same way that a wave is something that the whole ocean is doing… The real you is not a puppet which life pushes around; the real, deep down you is the whole universe.

So then, when you die, you’re not going to have to put up with everlasting non-existance, because that’s not an experience. A lot of people are afraid that when they die, they’re going to be locked up in a dark room forever, and sort of undergo that. But one of the interesting things in the world is–this is a yoga, this is a realization–try and imagine what it will be like to go to sleep and never wake up. Think about that.

Children think about it. It’s one of the great wonders of life. What will it be like to go to sleep and never wake up? And if you think long enough about that, something will happen to you. You will find out, among other things, it will pose the next question to you. What was it like to wake up after having never gone to sleep? That was when you were born.

              You see, you can’t have an experience of nothing; nature abhors a vacuum. So after you’re dead, the only thing that can happen is the same experience, or the same sort of experience as when you were born. In other words, we all know very well that after other people die, other people are born. And they’re all you, only you can only experience it one at a time. Everybody is I, you all know you’re you, and wheresoever beings exist throughout all galaxies, it doesn’t make any difference. You are all of them. And when they come into being, that’s you coming into being.

              You know that very well, only you don’t have to remember the past in the same way you don’t have to think about how you work your thyroid gland, or whatever else it is in your organism. You don’t have to know how to shine the sun. You just do it, like you breath. Doesn’t it really astonish you that you are this fantastically complex thing, and that you’re doing all this and you never had any education in how to do it? Never learned, but you’re this miracle?"

Close your eyes and see

Am observat ca, odata cu lasarea noptii, ma detasez putin de realitatea ce ma inconjoara si incep sa umblu de nebun fara busola, intr-un abis nesfarsit de sentimente, ganduri, trairi, proiectari in lumea spirituala. Incep sa ma inteleg, sa ma citesc mai bine in aceste momente. Cum multi oameni speciali, au plutit si ei in acest "univers" nevazut, au ajuns la multe concluzii, printre primii care au gustat din acest fruct au fost Socrate si invatacelul sau Platon, iar daca este sa discutam de prezent, il avem pe unul dintre preferatii mei si anume Eckhart Tolle, acesta din urma descrie aceasta calatorie spre interior mai bine ca oricine, de asemenea este autorul cartii mele preferate.

Traim intr-un univers a carui limite se intind spre marginea gandirii omenesti, pe langa acesta avem o multitudine de alte universuri nevazute, si totusi ne limitam la o gandire atat de precara, de simplista, este atat de primitiv sa privesti cum toata lumea alearga din dorinta si visul de a acumula posesii materiale, de "a trai viata la maxim".... prin toata aceasta goana dupa momente nesimnificative, si bunuri, ajungem sa imbatranim cu mentalitatea spirituala a unui invatacel situat pe prima treapta a acestui drum. Exista multe persoane care sunt distrase de aceste lucruri desi isi doresc sa se desprinda de lumea materiala si sa calatoreasca cu fiinta nu fizic, ar fi o minciuna sa spun ca nu am si eu o ancora care nu vrea sa ma lase sa plutesc fara nici o destinatie in aceasta lume a visului.

Dar....la momentul potrivit, iti creezi o lume fictiva perfecta chiar aici in aceasta, si excluzi tot ce odata parea o greutate in libertatea ta de imaginatie, de miscare, de liniste. Practic intr-un anumit moment al vietii, renasti, incepit totul de la 0, sau putem spune ca, fiinta noastra renaste, si gandirea la randul ei se asimileaza cu aceasta, incetand sa ne creeze piese de treatru care doar ne abat de la calea spirituala sau cum imi place mie sa spun "o treapta superioara a constiintei" Intrebarea ar fi cand este acest moment….raspunsul este simplu: Oricand decidem noi, ca suntem pregatiti sa gustam adevarata esenta oferita in aceasta calatorie numita viata, si oricand suntem cu adevarat pregatiti sa ne avantam in nesigur in necunoscut.  Toata ideea este concentrata pe reusita de a ne sincroniza cu tot ceea ce ne inconjoara, cu universul cu natura, sa nu ramanem  la stadiul minimal/material de gandire, sa nu ne incarceram imaginatia, si sa ne infruntam demonii…sa continuam calatoria fara a intoarce capul si cu fiecare pas, sa avem ca punct de proiectare un orizont cat mai larg.

Este un sentiment placut sa intalnesti persoane care vad aceste lucruri cand inchid ochii, este placut sa impartasesti trairi cu ele, dar este si trist cand ii vezi cum aluneca incet incet in lumea materiala care ne este ca o inchisoare. De multe ori, ne arde o dorinta puternica in interior de a ne atasa si a ne completa spatiul gol din noi cu prezenta oferita de o alta persoana. Este un sentiment nobil sa indragesti lumea fie ca prieteni fie ca persoana iubita, dar este un sentiment divin sa te indragesti pe tine. Putem avea o discutie cu noi oricand intrebandu-ne "suntem multumiti de noi?, facem ce ne dorim?, trebuie sa ne schimbam?, trebuie sa ne deschidem altora?". Tot ceea ce rezulta din ganduri este doar o proiectare a trecutului si a realitatii noastre fictive creata prin ganduri, cum am mai spus in alte postari. Acesta este ca un harddisk de memorie pentru noi, trebuie sa ne folosim de el nu sa ne lasam influentati in decizii.

 Haideti sa ne imaginam gandurile ca un labirint. De ce ne-am dori sa traim intr-un labirint fara iesire, a trecutului? Acest labirint nu ofera posibilitatea de a-l parasi ci doar se mareste oferindu-ne mai multe cotituri, mai multe "dead end-uri' (sa spunem asa fiindca suna mai intens decat "capat"). De ce sa nu alegem sa cartografiem acest labirint si sa ne avantam intr-o lume unde noi decidem in ce directie o luam fara a avea impuse directii si fara a ne intoarce inapoi cand nu mai putem inainta. Deci sfatul meu este sa parasim acest labirint, aceasta confuzie, complicatie, invalmaseala. Pentru a pleca de aici trebuie sa ne schimbam privirea din perspectiva de a vedea doar zidurile labirintului, sa o indreptam in sus, sa ne deschidem aripile si sa imbratisam acest plan "cosmic" pentru ca suntem meniti si pentru ca acolo este "casa" noastra, a fiintei noastre. Lanturile fac parte din imaginatia noastra, omul a fost creat pentru a fi curios, a calatori, a iubi fara conditii, a evada din starea primitiva de gandire materiala! (Hold on to what we are, Hold on to your HEART)

"We think too much, we feel too little"

      
             Am ales acest titlu, simtind ca se potriveste de minune la subiectul pe care vreau sa il abordez. Aceste vorbe au fost folosite in faimosul discurs al lui Charlie Chaplin.
             Tot mai des ne confruntam in zilele noastre tocmai cu aceasta problema, spun eu, critica.... nu acordam importanta sentimentelor, nu acordam incredere oamenilor, nu acordam speranta iubirii. O explicatie la acest fenomen ar putea fi societatea rece in care traim, rutina in care ne scufundam, proiectarea materiala pe viitor si actiunile oamenilor "rai" peste care am dat in viata deoarece aceste lucruri ne taie speranta zi de zi si ne obliga sa zidim o fortareata, un zid de nepenetrat in jurul interiorului nostru. Ne inchidem tot mai mult in acest abis fortificat si uitam sa impartasim sentimentele cu care am fost inzestrati tocmai pentru a face ceea ce ne este menit, sa oferim iubire sa primim iubire, sa radiem tot ceea ce aduce o stare de bine si confort celor din jurul nostru.
               Unii din noi alegem sa fim buni cu toate persoanele care intra in contact cu noi, ceea ce este bine......dar o secunda sa ne gandim.... avand in vedere cuantumul mare de energie necesara si timp, oferim acestor persoane cu adevarat ceva spiritual consistent?, problema se pune cand ne aflam in fata situatiei de a fi sursa minuscula de bunatate pentru toata lumea dar nu suntem pentru nimeni cu adevarat aproape. Pe de alta parte este frumos sa raspundem fiecaruia cu un zambet, sa ajutam acolo unde putem, sa fim alaturi daca putem si cand putem dar de interiorul nostru cine are grija? cine ii este alaturi? cine aduce o vorba buna, o alinare, cine il intelege? cine raspunde la semnalele lui?...Singurele persoane care pot face asta suntem doar noi, este ca si cum am avea o dubla personalitate. Fiinta noastra fiind una si gandurile noastre cealalta. Gandurile (creierul) ajuta la stocarea si procesarea de informatii, la toate lucrurile necesare in lumea materiala si profesionala, noi ne vizualizam doar in aceasta parte a corpului nostru in general (we think too much), pe de alta parte fiinta, constiinta, este cu adevarat esenta noastra, cu proiectare eterna in timp, este diferit de tot ceea ce este material, poate fi doar pura si de intentie buna (we feel to little).....aici gresim, cand ne inabusim sentimentele izvorate tocmai din acest izvor ancestral, pur, grandios. 
               Tot ceea ce ne inconjoara este trecator, dar asta nu inseamna ca nu ar trebui sa investim sentimente pure in cei din jur, dar sa o facem cu masura, sa fim siguri ca ne dam toata silinta in a-i imbraca de afectiune pe cei care merita de langa noi, sentimente pe care nu le vor irosi, la randul lor aplicand si ei acest sistem. Astfel creem un circuit pur de esenta divina. O data ce ne asimilam cu fiinta, nu mai avem nevoie de factori externi pentru a schimba starea noastra, nu mai avem ganduri care sa ne impovareze zi de zi, sa ne faca sa gandim negativ sau sa ne facem scenarii pe viitor. Tot ce ceea ce avem nevoie pentru a face acest pas spiritual se afla aici si acum doar dam destula incredere si sprijin fiintei noastre.
                Este greu sa definim iubirea, avand in vedere explicatiile nenumarate ale oamenilor de stiinta, a profetilor de-a lungul veacurilor, si incercarea fiecaruia dintre noi sa definim, sa definitivam....singurul mod de a intelege este aceea de a experimenta. Iubirea nu poate rani nimic si pe nimeni, dar are costul ei...este complet gratuita dar vine cu obligatii puternice, nu poate fi cumparata, si in ultimul rand iubirea nu poate fi blocata de nici un obstacol. Ea vine in multe forme, unele mai intense altele mai putin intense dar la baza este de aceeasi esenta, are doar o sursa din care naste. Nu in ultimul rand trebuie sa intelegem si sa observam ca frica este opusul iubirii, sentimentelor, dar aceasta este doar o iluzie nu este nici un obstacol imposibil de traversat, odata ce am spulberat frica si am trecut de ea, vom avea deschise cele mai frumoase drumuri pe care le vom traversa in aceasta "viata" a noastra. Iubirea este legatura optima pe care o putem lega, prin care putem interactiona intre noi, iubirea devine si constiinta la un nivel inalt.
                Trebuie sa intelegem ca suntem o constiinta individualizata in aceasta versiune a realitatii, in care avatarele noastre au ales sa aiba un corp fizic si sa experimenteze aceast spatiu fizic, scopul nostru fiind doar evolutia spirituala si nu materiala. Traim intr-o lume "virtuala" (este greu de inteles ce inseamna acest lucru, sa ne limitam doar la faptul ca aceasta lume este ca un joc, care are reguli stricte, si noi suntem jucatorii) dar in cele din urma in esenta suntem mult mai mult de atat, avem sentimente care nu se supun nici unor reguli cunoscute de omenire.
                

Alive

    
                     Tind sa cred ca totul e cu un scop si am rabdare, pentru ca afara nu e tot timpul ploaie si vreme urata, soarele este prezent dincolo de nori. Desi este usor de zis dar foarte greu de realizat sa ai mereu doza maxima de pozitivitate in tine, nu uitati ca in interiorul nostru exista soare, indiferent de ce ii sta in cale. Oricum timpul nu se opreste si viata e total dinamica, deci rabdarea este un element critic, trebuie sa ne lasam purtati de vantul destinului.
                      Este greu sa ne izolam de societate in incercarea de a construi un imperiu echilibrat in interiorul nostru, dar trebuie sa intelegem ca, nimic nu se va schimba, lumea nu va fi un loc mai bun daca fiecare din noi asteptam sa se intample acest lucru....la urma urmei gresim din pricina acestei perspective de "asteptare", dupa care tot noi suntem cei care blamam societatea si tot ce ne inconjoara pentru ca nu a progresat in directia viziunii noastre. Sa ne gandim ca noi ne putem schimba, si putem deveni mai buni, si putem ajuta si le altii sa devina mai buni, pas cu pas schimbam si lumea odata cu noi.  
                       Sunt foarte recunoscator pentru lucrurile pe care le am, si asa ar trebui sa fim fiecare din noi. Nu trebuie sa ne alimentam bucuria din exterior,  pentru ca de tot ce avem nevoie este acolo......chiar in interiorul vast al persoanei fiecaruia. Lucrurile ce ne inconjoara sunt vazute de fiecare dintre noi total diferit, bucuria ta poate fi tristeatea altei persoane. Cat timp nu ne dorim nimic din ceea ce nu avem si zambim inchizand ochii, simtind puritatea din interiorul nostru, suntem pe drumul cel bun.

"those who feel it, they know it"

                   Timpul....timpul si dorinta de a-l putea controla.....
                  Am primit o carte foarte frumoasa de Craciun(Aleph, Paulo Coelho). Am inceput sa o citesc, cu cat ma adanceam mai mult in paginile ei, cu atat mai mult imi dadeam seama ca, autorul a scris cartea cand se afla intr-un moment interior foarte asemanator de al meu..... fortat spus asemanator deoarece el avea varsta de 50....eu sunt "fraged",dar si starea mea tinde spre tema aceasta.
                  A fost foarte interesant ce am acaparat din ea. Cartea este practic un jurnal al autorului, si acesta cauta raspunsuri si calea pe care o are de urmat. El se afla intr-o stare in care desi are tot(nevasta pe care o iubeste, bani, prieteni, faima) si este implinit, simte o nemultumire interioara si o tristete. El are un mentor ( J.) impreuna cu care medideaza si de la care primeste raspunsuri despre descoperirea de sine. Cartea reprezinta calatoria catre descoperirea de sine,  deci, de ceea ce am eu nevoie. J. ii spune autorului ca totul se datoreaza rutinei dar autorul spune ca el este nefericit si acest sentiment nu are legatura cu rutina, dar J. ii explica ca nefericirea este exact acelasi lucru cu rutina.      
                  Cei doi practica magie, sau sa o numim o stare de meditare foarte avansata. In continuare cartea prezinta calatoriile autorului pe care le face prin intreaga lume pentru descoperirea de sine, aceasta si realizarea o punte de echilibru intre  vietiile anterioare. Nu am sa intru foarte mult in detalii pentru ca este o carte care merita timpul din viata fiecaruia pentru a o citi......
               


                    Personal am invatat pana acum, faptul ca nu trecutul schimba prezentul ci prin prezent noi ne putem rascumpara trecutul si schimba viitorul, totodata putem schimba viitorul aducand trecutul in prezent si oferindu-i posibilitatea de "redemption" (imi place cum suna cuvantul). Totusi cel mai greu este sa  traim in prezent.
                     Putem observa ca in viata de multe ori avem o stare de neliniste, poate nefericire depinde la fiecare. Aceasta stare este un semn ca nu ne-am atins limitele cunoasterii de sine si mai avem multe de invatat despre noi si trebuie sa experimentam, sa calatorim, sa ne descoperim. Pentru a calatori, nu e nevoie neaparat de bani, ci, de mult mult curaj. Daca nu ne punem in diferite situatii nu ne vom cunoaste niciodata, trebuie sa experimentam sa stim de ce suntem capabili si sa ne cunoastem reactiile. Daca pierdem ceva si in noi se instaleaza un gol ar fi bine sa pornim intr-o calatorie pentru a umple acel gol, nu trebuie sa ne chinuim sa aducem inapoi ce am pierdut pentru ca viata este foarte dinamica si trebuie sa tinem pasul cu ea nu sa stagnam.
                     Sunt si unele lucruri care nu le poti uita sau arunca asa usor, de exemplu ceva in care ai investit sentimente, timp si ceva care ti-a gravat o multime de tablouri frumoase pe peretele interior, pe suflet. Aici in general ma refer la persoane. Persoanele care au lasat o amprenta puternica sunt acele persoane care au fost alaturi de tine la rau, la bine si oricand aveai nevoie de cineva nu doar acele persoane de care te folosesti sa iti omori timpul, sa alungi frica de a fi singur, sau prietenii de pahar. Si daca au mai fost certuri, minciuni, neintelegeri un prieten/prietena, iubit/iubita is va gasi locul inapoi langa tine sau cel putin nu va fi uitat niciodata. Atata timp cat o persoane este dominata de orgoliu acea persoana e sortita sa fie inchisa intr-o lume traita doar de ea, neacceptand realitatea.E bine sa ai un caracter puternic si sa nu te lasi "spalat",sau sa mergi dupa efectul de turma dar in ceea ce priveste orgoliul trebuie sa stii cand sa renunti la el, cand inca mai poti schimba ceva. Totodata foarte important este, sa stim cand am gresit si sa ne acceptam greseala, incercand sa o reparam. Daca iertarea nu este oferita in schimb, putem sa fim impacati deoarece vina a fost recunoscuta, dar cui am gresit nu este obligat sa ne ierte. La fel de important este sa iertam. Mereu putem face jocul cu schimbul de roluri si vom stii ce am face noi, dupa ce am comis greseala respectiva. Persoanele capabile sa ierte sunt niste persoane nobile, bune si intelepte.
                    De-a lungul vietii incercam sa ne facem o multime de prieteni, si ajungem sa imbatranim realizand ca nu am ajuns sa ne cunoastem pe noi insine. Cand un om va intelege ca, cel mai greu lucru dar totodata cel mai important este cunoasterea de sine, atunci acea persoana va ajunge la un nou nivel. Lumea in care traim este foarte vasta, si miliardele de persoane care locuiesc in aceasta planeta sunt diferite una de cealalta ca de la cer la pamant. Viata ne ofera atatea subiecte de care putem profita, pe care le putem "cerceta" , ca nu ne-ar ajunge 100 vieti  pentru a realiza totul si intelege totul. Si totusi, uneori, ne plictisim spunand ca nu avem ce face........ar trebui sa ne fie rusine, deoarece e ca si cum cineva ti-ar oferi un cadou si tu l-ai refuza iar apoi te plangi ca iti lipseste acel lucru.
                     Am avut speranta ca lumea se va schimba in bine, observ ca pe zi ce trece oamenii se adancesc in mediocritate si in problemele lor de zi cu zi, traind departe de adevaratul scop al vietii. Lumea devine materialista si cel mai rau egoista....Persoanele bune sunt incet, incet exteriorizate si judecate, mereu fiind categorisite ca persoane care se cred superioare de restul lumii. Nu este adevarat....un om bun si intelegator, niciodata nu se va crede superior, el pur si simplu va incerca sa convietuiasca cu toti si sa dea sfaturi la cei "slabi". Dar aceste sfaturi sunt luate in nume de rau, si aici apare ura si invidia. Dar intrebare este "ce conteaza", da chiar asa. "ce conteaza", trebuie sa avem grija de noi sa avem fiinta curata si impacata, si sa fim cat mai usori in aceasta lume, in timp ce noi ne vom inalta si distanta de murdara societate, putem privi in jurul nostru cum ceilalti pe cealalta extrema se vor adanci pana cand ajung intr-un abis fara margini.
                      Trebuie sa invatam sa nu mai incercam sa detinem controlul la tot ce ne inconjoara ci, sa ne lasam dusi de val, sa tinem pasul cu viata. Timpul este inghetat, reprezentand o dreapta dintre doua puncte, timpul e cel mai de pret cadou pe care l-am primit fiecare dintre noi la nastere, singura problema este ca detinem doar o bucatica. Trebuie sa invatam sa folosim aceasta bucatica, la capacitatea ei maxima si sa nu o irosim ca si cum nu am stii de existenta ei.......
                       Dimineata va veni cu ceva nou ca de obicei, tot viitorul prezinta un mister si asta e farmecul vietii, traiti prezentul, trecutu si viitorul nu exista in prezent.

Don't worry, all is perfect

           Toti, cred eu ca avem anumite momente din cand in cand, in care mintea noastra este un ocean nelinistit de ganduri. Cauzele acestor momente sunt multe..........Un prieten ,o iubita, un vis pierdut, dorinta de a realiza ceva pe viitor, o recapitulare a trecutului etc. Cert este ca, de cele mai multe ori nu gasim o solutie pentru a stinge focul interior, si timpul este singurul prieten al nostru care ne vindeca incet si sigur.
            Uneori stai in geam la 5 dimineata si te contopesti cu racoarea diminetii, inchizi ochii si inspiri adanc parca alimentand sufletul. Alteori te trezesti plimbandu-te prin ploaie incet, nepasandu-ti de nimic, parca negand existenta. O ploaie de vara este cel mai bun remediu pentru a opri alimentarea acestei furtuni a gandurilor. Natura este sacra, ne ofera totul, doar sa stim, sa cautam si sa acceptam ofertele ei.
            Trebuie sa incercam mereu sa avem o armonie in cap sa facem ordine in suflet si minte. Fiecare gand, sentiment ,amintire sa fie puse in ordine, la fel ca intr-o biblioteca. Ar fi dragut daca am avea un buton care ar deconecta mintea de suflet si trup, sa nu gandim doar sa "plutim" pierduti in liniste si extaz. Cum ar fi sa poti inchide ochii si sa te transformi intr-o pasare care zboara peste locuri nemaivazute si neatinse de nimic omenesc?
             Societatea este un dusman al linistii. In jurul nostru graviteaza o multitudine de zgomote, ganduri negative si persoane care vor doar sa isi perfectioneze existenta lor, neluand in considerare urmarile. Vedem in jurul nostru doar lume grabita, avand doar dorinta de a acumula, uitand ca, cel mai important pentru fiecare dintre noi este propria persoana. Interiorul fiecaruia nu poate prospera daca nu ii oferim ocazia, si daca traim doar pe momente. Trebuie sa acordam timp propriei persoane, o mica portiune din fiecare zi, cand sa ne "regeneram" si sa facem pace cu ziua ce a trecut.............
              Totodata trebuie sa fim constienti ca banii vin si pleaca, nu ne lasa nimic, doar ca majoritatea oamenilor fiind mediocri nu pot intelege asta. Cel mai de pretuit pe lumea aceasta, sunt acele persoane care iti ofera o fundatie stabila a sufletului. De acesti "companioni" trebuie sa avem grija si sa le acordam toata atentia, pentru ca odata ce ii ranim ei ne parasesc si incet ne prabusim fara putere de a ne ridica din nou. Totusi uneori pierdem acesti "piloni" ai "casei noastre" fara sa ne dorim asta si fara a gresi, dar ce e important este capacitatea de a-i inlocui cu altii mai stabili si mai potriviti. Odata ce pierdem ceva este bun pierdut ramane doar sa trecem peste fara a ne uita inapoi si fara regrete, nu merita sa ducem un razboi imposibil de castigat chiar cu noi insine.
                                                                                                                                               
                   Nu uita sa acorzi timp odihnei interioare.
              
   

See the truth !

Nimic din lumea în care trăim nu este asa cum pare. Oamenii au fost limitaţi controlat şi sunt doar nişte androizi invăţaţi să urmeze ordine.În curând vor dispărea sentimentele şi totul va fi mecanic.
Puterea se află în mână oamenilor dar ei nu văd asta. În istorie mereu puţine persoane au controlat popoare întregi. Aşa am fost obişnuiţi, şi asta credem că e realitatea. Când oamenii vor reuşi să rupă lanţurile imaginaţiei şi gândirii, atunci va fi cu adevărat armonie pe pămînt. Secretele universului au fost ţinute ascuns, şi departe de oamenii de rând.Adevărul va ieşi la iveală în final :). Sunt multe de zis despre acest subiect dar cel mai bine vei înţelege prin următoarele documentare:

Bagaje inutile

                 

                      De cate ori nu avem fiecare o greutate spirituala, care ne ingreuneaza posibilitatea de "miscare". Oricata greutate simtim ca am adunat in suflet, terbuie sa constientizam ca este doar o iluzie, a carei protagonisti suntem chiar noi. Atat de simplu cum se depun aceste pietre pe fiinta noastra, atat de simplu ne putem opri si spune "STOP, nu mai vreau sa duc cu mine ceva inutil, ceva imaginabil, care nu are nici o ancora in realitate, am sa las totul aici, si am sa calatoresc fara aceste "bagaje" in calatoria ce urmeaza".

                      Am sa explic totul mai simplu, comparand cu ceva de zi cu zi, intelesul a ceea ce va urma va trebui inteles "printre randuri". Va rog sa va inchipuiti ca, aveti de facut o calatorie din care nu mai este cale de intoarcere, deci ce luam cu noi in prezent va fi tot ce vom avea in calatoria prin care ne rupem de tot ce lasam "acasa"(calatoria se identifica cu viitorul). Avem un rucsac, fara fund, deci ce ne gandim fiecare sa luam cu noi?, sa incepem de la lucrurile marunte un suvenir, o carte, telefonul, o bratara? orice. Bun le punem in rucsac. Trecem la lucrurile mai consistente putin, un laptop, o perna, papuci, haine. Sa simtim cum adunam greutate. Rucsacul fiind fara fund, toti ne gandim sa luam totul cu noi, apartamentul, masina, prietena/ul, prietenii. Sa simtim greutatea bagajului. Suntem in faza de a porni in aceasta calatorie, dar oare, ne putem clinti din loc cu tot ce am luat cu noi?..........................Travel light and see  the bigger picture.

The Start

Enjoy from now on.