Timpul care ne este oferit este mereu limitat, și niciodată nu îi acordăm destulă importanță. Teoria este de a trăi în prezent, în practică este de domeniul imposibilului de realizat. Folosim diverse substanțe pentru a avea, și a simți, un sentiment care deja îl avem în noi doar că nu știm să îi oferim lumina pentru a străluci. Tot ce realizăm prin instrumente exterioare se poate realiza doar din interiorul nostru, orice fărâmă de fericire vine tot din interiorul nostru exteriorul fiind doar un stimul voluntar.
Mereu ne gândim că de mâine ne vom schimba. de mâine facem asta sau aia.....nu funcționează asa, dacă simțim că nu merge bine ceva o facem acum și fără a regreta ceva. Orice sfârșit nu simbolizează decât un nou început, și orice început ajunge la un sfârșit. Pare supărător acest ciclu dar cu incredere în noi, lăsându-ne duși de val plutim spre orizonturi mai senine și pline de un necunoscut plăcut.
Poate ne dorim ceea ce nu avem, poate dorim ca un fapt, un lucru să fie diferit, dar la urma urmei cu orice dorință materială și superficială îndeplinită, apare alta mai arzătoare. Trebuie pus punct acestui cerc vicios, și să începem să călătorim într-o destinație nouă, liberă de bagaje simbolizând gânduri, de regrete și trăiri în trecut sau viitor. Tot ce avem este aici acum, nimic mai mult sau mai puțin, dacă nu avem grijă și nu suntem mulțumiți de ceea ce avem apare o sete care nu poate fi stinsă prin nimic, un foc care consuma din ce în ce mai mult oxigen ajungând la un stadiu în care nu mai poate fi controlat sau stins, extinzându-se în toate direcțiile.....un abis care ne cuprinde și din care încet, încet nu mai vedem lumina spre care trebuie să ne îndreptăm pentru salvare. Deci trebuie să controlăm focul acesta din interiorul nostru, dar niciodată să nu îl stingem în totalitate pentu că acesta ne dă culoare. Știu pare un paradox, cel mai ușor poate fi înțeles printr-un vers de melodie mult plăcut mie ”Don't you ever tame your demons/But always keep 'em on a leash”.
Pentru persoanele care înțeleg ceea ce înseamă să simți și să întelegi totul, diferit de societate și lumea materială care ne înconjoară, trebuie să înțelegem că niciodată nu ne va fi ușor să găsim fericirea pură odată intrați în acest joc, dar și când o vom găsi, aceasta va fi o fericire innacesibilă celor superficiali care au trăit încontinuu fără a constientiza o trăire intensă, egoul, și suferința necesară pentru a promova acest examen spiritual.
Răbdarea, speranța, curiozitatea și persevernța sunt coordonatele necesare compasului acestei călătorii, ce vedem la orizont este incert, dar odată ajunși la destinație, vom simți un sentiment de ”acasă” și uitându-ne în spate nu vom recunoaște drumul prin care am trecut pentru a ajunge aici, este o destinație ascunsă care va fi atinsă doar privind în față și trăind cu adevărat experiența oferită de această călătorie. Drumul este lung, dar mereu avem compasul, un răsărit, o rază de lună care să ne ghideze, bucuria de a fi în viață și sentimentul ascuns că destinația este acolo și cu orice fracțiune de secundă suntem mai aproape de ea.
Some would sing and some would scream
You soon find you have few choices...
I learned the voices died with me
When I was a child, I'd sit for hours
Staring into open flame
Something in it had a power,
Could barely tear my eyes away
All you have is your fire...
And the place you need to reach -
Don't you ever tame your demons
But always keep 'em on a leash
When I was 16, my senses fooled me
Thought gasoline was on my clothes
I knew that something would always rule me...
I knew the scent was mine alone
All you have is your fire
And the place you need to reach
Don't you ever tame your demons
But always keep 'em on a leash
When I was a man I thought it ended
When I knew love's perfect ache
But my peace has always depended
On all the ashes in my wake
All you have is your fire,
And the place you need to reach
Don't you ever tame your demons,
But always keep 'em on a leash...”
