Tind sa cred ca totul e cu un scop si am rabdare, pentru ca afara nu e tot timpul ploaie si vreme urata, soarele este prezent dincolo de nori. Desi este usor de zis dar foarte greu de realizat sa ai mereu doza maxima de pozitivitate in tine, nu uitati ca in interiorul nostru exista soare, indiferent de ce ii sta in cale. Oricum timpul nu se opreste si viata e total dinamica, deci rabdarea este un element critic, trebuie sa ne lasam purtati de vantul destinului.
Este greu sa ne izolam de societate in incercarea de a construi un imperiu echilibrat in interiorul nostru, dar trebuie sa intelegem ca, nimic nu se va schimba, lumea nu va fi un loc mai bun daca fiecare din noi asteptam sa se intample acest lucru....la urma urmei gresim din pricina acestei perspective de "asteptare", dupa care tot noi suntem cei care blamam societatea si tot ce ne inconjoara pentru ca nu a progresat in directia viziunii noastre. Sa ne gandim ca noi ne putem schimba, si putem deveni mai buni, si putem ajuta si le altii sa devina mai buni, pas cu pas schimbam si lumea odata cu noi.
Sunt foarte recunoscator pentru lucrurile pe care le am, si asa ar trebui sa fim fiecare din noi. Nu trebuie sa ne alimentam bucuria din exterior, pentru ca de tot ce avem nevoie este acolo......chiar in interiorul vast al persoanei fiecaruia. Lucrurile ce ne inconjoara sunt vazute de fiecare dintre noi total diferit, bucuria ta poate fi tristeatea altei persoane. Cat timp nu ne dorim nimic din ceea ce nu avem si zambim inchizand ochii, simtind puritatea din interiorul nostru, suntem pe drumul cel bun.
Timpul....timpul si dorinta de a-l putea controla.....
Am primit o carte foarte frumoasa de Craciun(Aleph, Paulo Coelho). Am inceput sa o citesc, cu cat ma adanceam mai mult in paginile ei, cu atat mai mult imi dadeam seama ca, autorul a scris cartea cand se afla intr-un moment interior foarte asemanator de al meu..... fortat spus asemanator deoarece el avea varsta de 50....eu sunt "fraged",dar si starea mea tinde spre tema aceasta.
A fost foarte interesant ce am acaparat din ea. Cartea este practic un jurnal al autorului, si acesta cauta raspunsuri si calea pe care o are de urmat. El se afla intr-o stare in care desi are tot(nevasta pe care o iubeste, bani, prieteni, faima) si este implinit, simte o nemultumire interioara si o tristete. El are un mentor ( J.) impreuna cu care medideaza si de la care primeste raspunsuri despre descoperirea de sine. Cartea reprezinta calatoria catre descoperirea de sine, deci, de ceea ce am eu nevoie. J. ii spune autorului ca totul se datoreaza rutinei dar autorul spune ca el este nefericit si acest sentiment nu are legatura cu rutina, dar J. ii explica ca nefericirea este exact acelasi lucru cu rutina.
Cei doi practica magie, sau sa o numim o stare de meditare foarte avansata. In continuare cartea prezinta calatoriile autorului pe care le face prin intreaga lume pentru descoperirea de sine, aceasta si realizarea o punte de echilibru intre vietiile anterioare. Nu am sa intru foarte mult in detalii pentru ca este o carte care merita timpul din viata fiecaruia pentru a o citi......
Personal am invatat pana acum, faptul ca nu trecutul schimba prezentul ci prin prezent noi ne putem rascumpara trecutul si schimba viitorul, totodata putem schimba viitorul aducand trecutul in prezent si oferindu-i posibilitatea de "redemption" (imi place cum suna cuvantul). Totusi cel mai greu este sa traim in prezent.
Putem observa ca in viata de multe ori avem o stare de neliniste, poate nefericire depinde la fiecare. Aceasta stare este un semn ca nu ne-am atins limitele cunoasterii de sine si mai avem multe de invatat despre noi si trebuie sa experimentam, sa calatorim, sa ne descoperim. Pentru a calatori, nu e nevoie neaparat de bani, ci, de mult mult curaj. Daca nu ne punem in diferite situatii nu ne vom cunoaste niciodata, trebuie sa experimentam sa stim de ce suntem capabili si sa ne cunoastem reactiile. Daca pierdem ceva si in noi se instaleaza un gol ar fi bine sa pornim intr-o calatorie pentru a umple acel gol, nu trebuie sa ne chinuim sa aducem inapoi ce am pierdut pentru ca viata este foarte dinamica si trebuie sa tinem pasul cu ea nu sa stagnam.
Sunt si unele lucruri care nu le poti uita sau arunca asa usor, de exemplu ceva in care ai investit sentimente, timp si ceva care ti-a gravat o multime de tablouri frumoase pe peretele interior, pe suflet. Aici in general ma refer la persoane. Persoanele care au lasat o amprenta puternica sunt acele persoane care au fost alaturi de tine la rau, la bine si oricand aveai nevoie de cineva nu doar acele persoane de care te folosesti sa iti omori timpul, sa alungi frica de a fi singur, sau prietenii de pahar. Si daca au mai fost certuri, minciuni, neintelegeri un prieten/prietena, iubit/iubita is va gasi locul inapoi langa tine sau cel putin nu va fi uitat niciodata. Atata timp cat o persoane este dominata de orgoliu acea persoana e sortita sa fie inchisa intr-o lume traita doar de ea, neacceptand realitatea.E bine sa ai un caracter puternic si sa nu te lasi "spalat",sau sa mergi dupa efectul de turma dar in ceea ce priveste orgoliul trebuie sa stii cand sa renunti la el, cand inca mai poti schimba ceva. Totodata foarte important este, sa stim cand am gresit si sa ne acceptam greseala, incercand sa o reparam. Daca iertarea nu este oferita in schimb, putem sa fim impacati deoarece vina a fost recunoscuta, dar cui am gresit nu este obligat sa ne ierte. La fel de important este sa iertam. Mereu putem face jocul cu schimbul de roluri si vom stii ce am face noi, dupa ce am comis greseala respectiva. Persoanele capabile sa ierte sunt niste persoane nobile, bune si intelepte.
De-a lungul vietii incercam sa ne facem o multime de prieteni, si ajungem sa imbatranim realizand ca nu am ajuns sa ne cunoastem pe noi insine. Cand un om va intelege ca, cel mai greu lucru dar totodata cel mai important este cunoasterea de sine, atunci acea persoana va ajunge la un nou nivel. Lumea in care traim este foarte vasta, si miliardele de persoane care locuiesc in aceasta planeta sunt diferite una de cealalta ca de la cer la pamant. Viata ne ofera atatea subiecte de care putem profita, pe care le putem "cerceta" , ca nu ne-ar ajunge 100 vieti pentru a realiza totul si intelege totul. Si totusi, uneori, ne plictisim spunand ca nu avem ce face........ar trebui sa ne fie rusine, deoarece e ca si cum cineva ti-ar oferi un cadou si tu l-ai refuza iar apoi te plangi ca iti lipseste acel lucru.
Am avut speranta ca lumea se va schimba in bine, observ ca pe zi ce trece oamenii se adancesc in mediocritate si in problemele lor de zi cu zi, traind departe de adevaratul scop al vietii. Lumea devine materialista si cel mai rau egoista....Persoanele bune sunt incet, incet exteriorizate si judecate, mereu fiind categorisite ca persoane care se cred superioare de restul lumii. Nu este adevarat....un om bun si intelegator, niciodata nu se va crede superior, el pur si simplu va incerca sa convietuiasca cu toti si sa dea sfaturi la cei "slabi". Dar aceste sfaturi sunt luate in nume de rau, si aici apare ura si invidia. Dar intrebare este "ce conteaza", da chiar asa. "ce conteaza", trebuie sa avem grija de noi sa avem fiinta curata si impacata, si sa fim cat mai usori in aceasta lume, in timp ce noi ne vom inalta si distanta de murdara societate, putem privi in jurul nostru cum ceilalti pe cealalta extrema se vor adanci pana cand ajung intr-un abis fara margini.
Trebuie sa invatam sa nu mai incercam sa detinem controlul la tot ce ne inconjoara ci, sa ne lasam dusi de val, sa tinem pasul cu viata. Timpul este inghetat, reprezentand o dreapta dintre doua puncte, timpul e cel mai de pret cadou pe care l-am primit fiecare dintre noi la nastere, singura problema este ca detinem doar o bucatica. Trebuie sa invatam sa folosim aceasta bucatica, la capacitatea ei maxima si sa nu o irosim ca si cum nu am stii de existenta ei.......
Dimineata va veni cu ceva nou ca de obicei, tot viitorul prezinta un mister si asta e farmecul vietii, traiti prezentul, trecutu si viitorul nu exista in prezent.
