Wake up

            Alan Watts:
           "When you’re ready to wake up, you’re going to wake up, and if you’re not ready you’re going to stay pretending that you’re just a ‘poor little me.’ And since you’re all here and engaged in this sort of inquiry and listening to this sort of lecture, I assume you’re all in the process of waking up. Or else you’re teasing yourselves with some kind of flirtation with waking up which you’re not serious about. But I assume that maybe you are not serious, but sincere – that you are ready to wake up.

             So then, when you’re in the way of waking up, and finding out who you really are, what you do is what the whole universe is doing a the place you call here and now. You are something that the whole universe is doing in the same way that a wave is something that the whole ocean is doing… The real you is not a puppet which life pushes around; the real, deep down you is the whole universe.

So then, when you die, you’re not going to have to put up with everlasting non-existance, because that’s not an experience. A lot of people are afraid that when they die, they’re going to be locked up in a dark room forever, and sort of undergo that. But one of the interesting things in the world is–this is a yoga, this is a realization–try and imagine what it will be like to go to sleep and never wake up. Think about that.

Children think about it. It’s one of the great wonders of life. What will it be like to go to sleep and never wake up? And if you think long enough about that, something will happen to you. You will find out, among other things, it will pose the next question to you. What was it like to wake up after having never gone to sleep? That was when you were born.

              You see, you can’t have an experience of nothing; nature abhors a vacuum. So after you’re dead, the only thing that can happen is the same experience, or the same sort of experience as when you were born. In other words, we all know very well that after other people die, other people are born. And they’re all you, only you can only experience it one at a time. Everybody is I, you all know you’re you, and wheresoever beings exist throughout all galaxies, it doesn’t make any difference. You are all of them. And when they come into being, that’s you coming into being.

              You know that very well, only you don’t have to remember the past in the same way you don’t have to think about how you work your thyroid gland, or whatever else it is in your organism. You don’t have to know how to shine the sun. You just do it, like you breath. Doesn’t it really astonish you that you are this fantastically complex thing, and that you’re doing all this and you never had any education in how to do it? Never learned, but you’re this miracle?"

Close your eyes and see

Am observat ca, odata cu lasarea noptii, ma detasez putin de realitatea ce ma inconjoara si incep sa umblu de nebun fara busola, intr-un abis nesfarsit de sentimente, ganduri, trairi, proiectari in lumea spirituala. Incep sa ma inteleg, sa ma citesc mai bine in aceste momente. Cum multi oameni speciali, au plutit si ei in acest "univers" nevazut, au ajuns la multe concluzii, printre primii care au gustat din acest fruct au fost Socrate si invatacelul sau Platon, iar daca este sa discutam de prezent, il avem pe unul dintre preferatii mei si anume Eckhart Tolle, acesta din urma descrie aceasta calatorie spre interior mai bine ca oricine, de asemenea este autorul cartii mele preferate.

Traim intr-un univers a carui limite se intind spre marginea gandirii omenesti, pe langa acesta avem o multitudine de alte universuri nevazute, si totusi ne limitam la o gandire atat de precara, de simplista, este atat de primitiv sa privesti cum toata lumea alearga din dorinta si visul de a acumula posesii materiale, de "a trai viata la maxim".... prin toata aceasta goana dupa momente nesimnificative, si bunuri, ajungem sa imbatranim cu mentalitatea spirituala a unui invatacel situat pe prima treapta a acestui drum. Exista multe persoane care sunt distrase de aceste lucruri desi isi doresc sa se desprinda de lumea materiala si sa calatoreasca cu fiinta nu fizic, ar fi o minciuna sa spun ca nu am si eu o ancora care nu vrea sa ma lase sa plutesc fara nici o destinatie in aceasta lume a visului.

Dar....la momentul potrivit, iti creezi o lume fictiva perfecta chiar aici in aceasta, si excluzi tot ce odata parea o greutate in libertatea ta de imaginatie, de miscare, de liniste. Practic intr-un anumit moment al vietii, renasti, incepit totul de la 0, sau putem spune ca, fiinta noastra renaste, si gandirea la randul ei se asimileaza cu aceasta, incetand sa ne creeze piese de treatru care doar ne abat de la calea spirituala sau cum imi place mie sa spun "o treapta superioara a constiintei" Intrebarea ar fi cand este acest moment….raspunsul este simplu: Oricand decidem noi, ca suntem pregatiti sa gustam adevarata esenta oferita in aceasta calatorie numita viata, si oricand suntem cu adevarat pregatiti sa ne avantam in nesigur in necunoscut.  Toata ideea este concentrata pe reusita de a ne sincroniza cu tot ceea ce ne inconjoara, cu universul cu natura, sa nu ramanem  la stadiul minimal/material de gandire, sa nu ne incarceram imaginatia, si sa ne infruntam demonii…sa continuam calatoria fara a intoarce capul si cu fiecare pas, sa avem ca punct de proiectare un orizont cat mai larg.

Este un sentiment placut sa intalnesti persoane care vad aceste lucruri cand inchid ochii, este placut sa impartasesti trairi cu ele, dar este si trist cand ii vezi cum aluneca incet incet in lumea materiala care ne este ca o inchisoare. De multe ori, ne arde o dorinta puternica in interior de a ne atasa si a ne completa spatiul gol din noi cu prezenta oferita de o alta persoana. Este un sentiment nobil sa indragesti lumea fie ca prieteni fie ca persoana iubita, dar este un sentiment divin sa te indragesti pe tine. Putem avea o discutie cu noi oricand intrebandu-ne "suntem multumiti de noi?, facem ce ne dorim?, trebuie sa ne schimbam?, trebuie sa ne deschidem altora?". Tot ceea ce rezulta din ganduri este doar o proiectare a trecutului si a realitatii noastre fictive creata prin ganduri, cum am mai spus in alte postari. Acesta este ca un harddisk de memorie pentru noi, trebuie sa ne folosim de el nu sa ne lasam influentati in decizii.

 Haideti sa ne imaginam gandurile ca un labirint. De ce ne-am dori sa traim intr-un labirint fara iesire, a trecutului? Acest labirint nu ofera posibilitatea de a-l parasi ci doar se mareste oferindu-ne mai multe cotituri, mai multe "dead end-uri' (sa spunem asa fiindca suna mai intens decat "capat"). De ce sa nu alegem sa cartografiem acest labirint si sa ne avantam intr-o lume unde noi decidem in ce directie o luam fara a avea impuse directii si fara a ne intoarce inapoi cand nu mai putem inainta. Deci sfatul meu este sa parasim acest labirint, aceasta confuzie, complicatie, invalmaseala. Pentru a pleca de aici trebuie sa ne schimbam privirea din perspectiva de a vedea doar zidurile labirintului, sa o indreptam in sus, sa ne deschidem aripile si sa imbratisam acest plan "cosmic" pentru ca suntem meniti si pentru ca acolo este "casa" noastra, a fiintei noastre. Lanturile fac parte din imaginatia noastra, omul a fost creat pentru a fi curios, a calatori, a iubi fara conditii, a evada din starea primitiva de gandire materiala! (Hold on to what we are, Hold on to your HEART)